Așteptarea – una dintre problemele cu greutate a sistemului de sănătate de stat

Așteptarea, problema cu greutate a sistemului de sănătate de stat || Încă mă aflu sub influența numeroaselor vizite și internări din ultimele patru luni. M-am plimbat cu mândra la diferiți medici, am bifat câte o internare per sistem (stat și privat), zeci de foi de analize și ecografii, chiar și un CT.

Așa că mi-am putut da seamă în ce situație jalnică ne aflăm ca țară pe partea de sănătate. Pe de o parte ești nevoit să plătești sume impresionante pentru a fi tratat cât de cât civilizat, iar pe de altă parte trebuie să suporți aproape orice pentru a primi îngrijirile care, în mod normal, ți se cuvin.

Așteptarea, problema cu greutate a sistemului de sănătate de stat || Printre numeroasele aspecte care m-au frapat lunile acestea, se numără și așteptarea. Orele pe care le pierzi ca să se întâmple ceva, să te bage cineva în seamă.

Am experimentat-o și la privat, însă într-o manieră decentă, de puține ori. Ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple, ținând cont de banii plătiți, dar până la urmă este vorba tot despre oameni.

Dar, Doamne! Cât am mai așteptat în spitalele de stat. Pentru orice. Programări, analize, ecografii, internări, tot. De fiecare dată am bifat zeci de minute de stat degeaba și sperat să vină cineva. Și chiar am scăpat destul de ușor, pentru că aveam junioara după mine.

Programări decalate cu câte o oră, așteptare de aproape trei ore pentru CT. Chiar și pentru biletul de externare am stat pe holuri ceva vreme. Nimic n-am ratat. Și sigur vor mai urma.

Situația nu ține de rea-voință. Chiar pot mărturisi că n-am avut parte de experiențe traumatizante cu asistentele și medicii. În mare parte, lipsa de personal se răsfrânge asupra organizării. Iar această veșnică așteptare nu face decât să creeze frustrare atât în rândul pacienților, cât și al cadrelor medicale. Motiv pentru care apar nervii, discuțiile neprietenoase, comunicarea deficitară, pe scurt haosul din sistemul medical de stat.