Cinci ani și nouă luni

Nu-mi vine să cred că mai sunt doar trei luni până când Pisoiul va împlini șase ani. Șase ani!!!

De-abia depășisem pragul celor 22 de ani când am devenit mamă. Putea fi copleșitor, dar cu el a fost frumos, practic am crescut împreună.

Acum e deja un băiat în toată firea. Are o personalitate puternică, e încăpățânat până la cer și înapoi, ne certăm și ne pupăm de o sută de ori. Îi place să facă spectacol, reușește mereu să atragă atenția și să fie în centrul atenției, are lipici la oameni, dar poate fi și irascibil atunci când nu are chef. Vă prindeți repede în ce stare e! 😃

E alintat și răsfățat, tare mămos, dar cu toate acestea, îl preferă oricând pe taică-su. Ceea ce e de înțeles, ținând cont că se joacă mereu, se pune la mintea lui, se înțeleg de minune.

E mare fan Lego City de la începutul anului, deja are o colecție impresionantă, care îi ocupă mult timp. Face scenarii, creează adevărate povești, stă bine la capitolul imaginație.

Are prieteni, iar asta mi se pare minunat. O gașcă frumoasă, cu care ne vedem aproape zilnic, poate chiar și de mai multe ori pe zi. Acel gen de prieteni după care plânge când sunt plecați, cu care se ceartă și se împacă de 5 ori pe minut, lasă tot deoparte, iar la final se bucură de această relație autentică.

O adoră pe Ionuța, chiar dacă se supără pe ea de câte ori atentează la Lego. În rest, se joacă cu ea, îi explică tot felul de lucruri, se alintă și se iubesc. Iar asta mi se pare minunat. Acum nu vă gândiți că totul e lapte și miere, am de gestionat numeroase certuri pe zi, iar mândra de-abia are 16 luni, dar clar putea fi mult mai rău.

E frumos foc și îl iubesc de nu mai pot, chiar și atunci când îmi scoate peri albi. Îmi testează limitele la maxim, dar mă face să le și depășesc pe unele dintre ele (din acelea bune), iar în fiecare zi aștept noi provocări alături de el.