Magia sărbătorilor de iarnă, în copilărie. Ce se întâmpla la colindat

[the_ad id=”972″]
#nejucamimpreuna Iarna a fost și este anotimpul meu preferat. În ciuda problemelor cu care ne confruntăm în sezonul rece, din cauza infrastructurii precare, iarna are farmecul ei aparte.

Am rămas cu magia sărbătorilor de iarnă, din copilărie, când în vacanțe îmi plăcea să mă joc în zăpadă cu copiii din vecini, să mergem la sănuiuș, iar în prag de sărbători să ne adunăm gașcă mare și să pornim la colindat.

Ce bucurie era pe noi! Ne luam cele mai mari sacoșe pe care le găseam, ne îmbrăcam gros, iar de aici începea distracția. Nu ratam nicio casă, nici chiar pe cele la care știam că nu ne răspunde nimeni. Noi încă speram! Îi învățasem și pe cei care erau darnici, erau primii pe lista noastră. Mereu se ridicau la nivelul așteptărilor.

Traistele se umpleau cu mere, nuci, covrigi, napolitane, tot felul de bomboane, chiar și cu bani. Ca să nu aveam probleme, cel mai mare din grup strângea banii, iar la final îi împărțeam în mod egal.

Era tare frumos, mai ales că profitam de ocazie și ne băteam cu bulgări, făceam îngerași în zăpadă și ne dădeam cu sania. Trăiam magia sărbătorilor la intensitate maximă.

Ce mai conta că… a doua zi majoritatea dintre noi răcea. Unii scăpau destul de repede, doar cu ceva tuse, nas înfundat și dureri în gât. Alții nu erau la fel de norocoși, iar temperatura făcea parte din lista de simptome. Niște ceai cu lămâie și miere, o vizită la medic, tratamentul corespunzător și eram ok.

Poate că nu ne mai vedeam până ne făceam bine, dar ce era cel mai important rămânea pentru totdeauna. Amintirile! Cum am intrat cu sania într-un stâlp de electricitate, cum am rămas blocați pe străzi după ce s-a luat curentul, cum era să ne pierdem sacoșile pentru că am intrat într-o curte în care câinii erau dezlegați.

Juniorul va avea aproape cinci ani în această iarnă, suficient de mare încât să mergem împreună la colindat. Nu va mai fi chiar ca în copilăria mea, dar sper să creăm ceva amintiri. Cu răcelile deja ne-am familiarizat, știu ce trebuie să-i fac în funcție de cât de grav este. Nu ne rămâne decât să ne distrăm!

I-am explicat acum câteva zile despre ce e vorba, părea că a înțeles. Totuși a avut două nelămuriri! 😆

– Cu Ionuța ce se întâmplă când mergem la colindat? O putem cara și pe ea? S-ar putea să o placă lume și să strângem mai multă mâncare!

– Cred că te-ai prins că luam mașinile cu noi, da? Ghiozdanul, adică! Sper că ești pregătită să-l cari! 🤣

Un articol sustinut de VISCOFLU fiole