Depresia postnatală, experiența după a doua naștere

Depresia postnatală, experiența după a doua naștere || Au trecut peste două luni de când am născut. De-abia acum am început să mă bucur cu adevărat de micuță și de noua ”ordine” din familie.

Optimistă din fire, deja cu un copil la activ, credeam că totul va fi destul de simplu. Sau măcar că o să mă descurc onorabil. Dar totul s-a dovedit a fi total diferit decât speram, iar în primele săptămâni am trecut printr-o fază a unei probleme cu care se confruntă numeroase femei, depresia postnatală.

Ce s-a întâmplat

Nopțile nedormite, lipsa de apetit a micuței, problemele ei cu greutatea, numeroasele vizite la diferiți medici, internarea și zecile de analizele au contribuit la deteriorarea vizibilă a stării psihice.

La început nu mi-am dat seama, de fapt nu am vrut să recunosc că aș putea trece prin așa ceva. Plângeam aproape zilnic, mi se părea că nu o să mai ajung să prind o zi liniștită, iar lipsa unor răspunsuri legate de problemele Ionuței nu făceau decât să-mi adâncească tristețea.

Am avut noroc de oameni care mi-au fost alături și m-au suportat într-o stare nu prea prietenoasă și cu nervii întinși la maxim. N-am fost deloc agreabilă în perioada asta. Până mi-am dat seama că trebuie să fac ceva, pentru că deja situația nu mai era ok nici pentru mine, nici pentru cei din jur.

Ce am făcut

Când am realizat că că nu îi mai acord suficientă atenție Pisoiului, că sunt irascibilă cu cei din jur, că nu mai sunt eu, am făcut un pact cu mine. Primul pas a fost acceptarea: am o problemă și trebuie să găsesc soluții pentru a o rezolva.

M-a ajutat faptul că am descoperit cauza problemelor micuței și că situația ei s-a îmbunătățit, iar eu am simțit că pot să reîncep să mă relaxez treptat în ceea ce o privește.

A urmat procesul de redescoperire, presărat cu timp pentru mine, vizite la manichiură/coafor, o cafea băută în liniște, cât mai mult somn, plimbări în parc. Încă lucrez la asta, dar viitorul sună bine.