Despre ținutul în brațe al bebelușilor

Despre ținutul în brațe al bebelușilor || Nu cred că există părinte care să nu fi auzit măcar o dată faimosul sfat ”nu-l mai ține în brațe, că se învață!”.

Dacă mă plătea cineva de fiecare dată când am primit această ”zicală”, acum eram bogată, probabil pe o insulă tropicală. Și pentru Ionuța, de-abia a început. Iar pe ea o țin și mai mult în brațe, din cauza refluxului.

Când l-am născut pe Pisoi, evident că aproape toți îmi povesteau că nu e o idee bună să-l țin în brațe, că așa va rămâne până se însoară. Cum asta auzeam din toate părțile, am încercat să fiu cât de cât calculată în acest sens. M-a ”ajutat” și faptul că juniorul a fost un uriaș încă din primele luni, iar mie îmi era greu să-l car. Așa că nu l-am ținut în brațe atât cât mi-aș fi dorit.

Peste câteva luni face 5 ani. Deja e un băiețel, cu pasiuni, frustrări, dorințe, idei proprii. Și nu, nu s-a învățat în brațe, ba chiar mă rog de el să ne mai alintăm din când în când.

După experiența avută cu el, am trecut peste acest bau-bau al creșterii copiilor, iar pe mândră o plimb lipită de mine foarte des. Folosesc și un sistem de purtare care e genial, iar ea a ”venit” cu avantajul că e jumătate din frac-su la aceeași vârstă.

Pentru că sunt atât de diferiți, de la amândoi am învățat o mulțime de lucruri. Și vă asigur că toți cresc și devin independenți, nu se vor târî după fustele noastre.