Dragostea de frate, de neprețuit

Dragostea de frate, de neprețuit || Înainte să apară mândra pe lângă noi, mi-am făcut numeroase griji despre felul în care o va primi și va reacționa juniorul.

Deja se afla în faza preadolescentină de la 4 ani, așa cum îmi place mie să-i spun. Îmi făcusem zeci de scenarii demne de filmele de groază, mă vedeam cum trebuie să iau măsuri de siguranță suplimentare și să-mi fac un stoc de Xanax.

Dar situația a fost la extrema cealaltă. Încă continui să mă minuez de cât de înțelegător e juniorul când vine vorba de sora lui, chiar și atunci când urlă cu orele și nu prea are parte de liniște și atenție totală din partea mea.

Îi place să o vadă cu ”ochii deschiși”, să-i vorbească și să-i cânte. Nu prea înțelege de ce nu vorbește și nu merge, dar a rezolvat și problema asta, inventând limba bebelușească, un dialect demn de filmele cu extratereștrii.

O iubește extrem de mult, iar când te aștepți mai puțin o alintă și îi spune tot felul de lucruri frumoase. Ca să fie sigur că micuța înțelege tot ce-i spune, mă pune și pe mine să-i repet. ”Drăguțica”, ”iubițica”, ”merișor simpatic” (nu întrebați de unde), ”minunăție frumoasă” sunt doar câteva dintre complimentele pe care i le face constant.

Eu nu pot decât să mă bucur de relația care deja s-a format între ei și să sper că așa va fi și de acum înainte. Am dubiile mele cu privire la împărțitul mașinilor din Cars, dar asta e altă poveste. ?