E greu să fii mamă!

E greu să fii mamă! || Gata, am spus-o! Și nu prea cred că aveți cum să mă contraziceți. Majoritatea povestește despre partea frumoasă a mămiciției, dar hai să nu ne mai ascundem și, măcar din când în când, să vorbim și despre cealaltă latură.

Desigur, cele două nu se compară, iar clipele și sentimentele frumoase înving în orice moment, dar totuși e ok să nu negăm aspectele mai puțin plăcute.

Nu, nu mă vait. Nu m-a obligat nimeni să fac copii. Prezint doar realitatea, cea reală în care nu e totul doar lapte și miere. Plănuisem să scriu de ceva vreme acest articol, dar l-am tot amânat. Până azi-noapte. Juniorul e răcit cum nu a mai fost de ceva vreme, cu febră mare, moleșeală, dornic de atenție sporită. Mândra, cum o știu de trei luni. Cu reflux gastroesofagian, miorlăită, cu dureri de burtă, dornică de atenție. Iar eu trebuie să mă împart în două.

Am ajutor, nu asta e problema. Dar partea psihică și sufletul nu le pot împărți. Iar ei au nevoie de mine. Pe rând și în același timp. Și eu sunt doar una.

E greu să fii mamă!

Viața devine o grijă continuă. Și o teamă. Știu, e simplu să zicem că trebuie să gândim pozitiv, dar asta rămâne doar în teorie. Vă garantez!

Când sunt mici și nu știu să vorbească, nu îți rămâne decât să ghicești ce au. Înveți în timp să-i cunoști, dar tot e dificil și frustrant.

Când mai cresc, chiar dacă știu să-ți ce au, durerea rămâne aceeași. Apoi urmează temerile legate de grădiniță, școală și, în general, de viitor.

Ne dorim ce-i mai bine pentru copiii noștrii, iar asta implică atât de multe griji din prima zi de sarcină până nu mai suntem fizic alături de ei.

E minunat să fii mamă, probabil reprezintă împlinirea supremă pentru majoritatea femeilor. Dar da, e și greu! Al naibii de greu câteodată! Să nu vă fie teamă să recunoașteți asta. Nu o să fiți o mamă mai puțin bună.