Gătitul, dragostea mea!

Nu a mea! Ci a lui, a Pisoiului Atomic! Cine mă cunoaște, știe că-mi place să gătesc la fel de mult ca zilele de luni după un week-end relaxant.

Sunt destul de sigură că la bătrânețe, dacă o să-i mai placă de mine, o să-mi aducă mai mult decât un pahar cu apă. Poate un chec. Sau niște clătite. Sau poate chiar un tort. Și nu exagerez. Cel puțin dacă își păstrează avântul muncitoresc de acum.

Îi place să ”se joace” în bucătărie. În cea adevărată, cu instrumente reale. Noroc că are cine să-l îndrume. Și nu, nu sunt eu. Asta am stabilit de la început. 😆

Totul a început în urmă cu vreo doi ani. Pe lângă plăcerea de a se juca, juniorul a avut șansa de a avea alături o doamnă care l-a implicat în acest tip de activități. Așa se face că aproape săptămânal, cei doi bucătăresc. Știe să folosească mixer-ul, are șorț cu Cars, probabil că știe rețeta de la chec, îi plac ”siropanele” aka esențele de rom și vanilie.

Câteodată are prea mult avânt, așa că bucătăria arată ca după război, dar rezultatul final e cel care contează. Recunosc că nu mă supăr când simt tot felul de mirosuri care ies din aragaz. Despre preparatele minunate la care contribuie, într-un alt post.