Ghid de supraviețuire la plimbare

Ghid de supraviețuire la plimbare || Să ies la plimbare cu copiii a reprezentat o adevărată provocare în ambele cazuri. Mai ales în primele luni de viață ale micuților.

Nu știu alte mămici ce părere au, dar eu trăiesc cu impresia că românul s-a născut ”părelolog”. Și îi place să-i excercite acest statut ori de câte ori simte o posibilă victimă. Și când nu este întrebat, dar deja asta era evident.

Profilul ”părelologului” de care m-am lovit cel mai des cuprinde majoritatea doamnelor de vârsta a treia, care stau în fața blocurilor sau își plimbă câinii prin parcuri. Nu se exclud vârsta a doua sau vreun domn care pare să le știe pe toate, dar nici categoria ”mamelor perfecte” pe care le auzi vorbind despre tine când au impresia că nu le mai auzi.

De la ”pune-i căciula pe cap că răcește”, trecând cu rapiditate la ”nu-l mai ține maică în brațe, că se învață!”, sărind pe la ”ce fetiță frumoasă aveți” (doar pentru că juniorul era îmbrăcat în roșu), fără a rata clasicele ”nu ai voie”, ”ești urât când plângi”, ”vine bau-bau și te ia”, le-am experimentat pe toate.

Acum au revenit. La fel de aprige și dornice să-ți demonstreze că tu nu știi ce e mai bine pentru copilul tău. Și că ele deja au crescut copii perfecți, fără să mai țină cont de ”regulile astea de fițe după care vă luați toate”, cum mi-a explicat o doamnă într-o zi.

La primul copil am încercat să fiu drăguță cu toată lumea care mă oprea pe stradă, între timp situația s-a schimbat. Iar ignorarea totală sau un ”mulțumesc, dar mă descurc” fac minuni pentru liniștea psihică și o plimbare plăcută alături de cei doi.