Ioana împlinește astăzi trei ani

Sunt momente și situații în viață pe care crezi că le poți gestiona, că nu au cum să te surprindă. În urmă cu trei ani mă pregăteam pentru venirea pe lume a celui de-al doilea copil. Eram puțin speriată pentru operația de cezariană după problemele pe care le-am avut prima dată, dar altfel eram convinsă că sunt pregătită pentru ce avea să urmeze. Ce putea să se întâmple atât de complicat?

Așa cum aveam să simt cu toată ființa mea, viața te poate lovi cum nici nu îți poți imagina vreodată. Ioana împlinește astăzi trei ani. Are vreo 80 cm și, probabil, vreo 8,2 kg. Cam ca un copil de 14-18 luni. A fost hrănită exclusiv cu seringa până la 2 ani, mănâncă doar singură cam de vreo șase luni, a bifat vreo 40-50 de zile de internare în primul an, zeci de consulturi și analize, sute de vizite la diverși doctori. Situația este departe de a fi ok, dar am ajuns la punctul în care încerc să mă bucur de fiecare progres al ei.

Puțini sunt cei care știu cu adevărat prin ce am trecut în acești trei ani, iar uneori mă întreb dacă chiar a fost real. Știu, sunt părinți și copii care trec prin situații aproape imposibile, iar acesta a fost unul dintre motivele pentru care până acum am vorbit atât de puțin despre acest subiect. Mi se pare că pălește în fața unor suferințe de neimaginat, și totuși… și pentru mine a fost și este al naibii de greu. Acceptarea este un proces dificil, pentru care mai am nevoie de mult timp pentru a-l gestiona. Dar, pentru moment…

Ioana împlinește astăzi trei ani. Este cea care ne-a completat familia cu puterea și veselia ei, care a trecut peste orice moment dificil și care ne arată în fiecare zi că, deși poate e un clișeu, după furtună iese mereu soarele.

E haioasă și ambițioasă, adoră poșetele, iar de curând a devenit prietena vacilor. Se cuibărește la mine în brațe ori de câte ori este supărată. Ne strigă în cel mai dubios mod posibil, chiar dacă sunt clipe în care țipăăăă. Se sperie de aspiratorul-robot, dar se joacă parte în parte cu fratele ei cu pistoale și alte nebunii de acest fel.

E frumoasă și o iubim fără limite, ea a activat în mine, în noi, puteri nebănuite, și ne-a arătat că atunci când nu mai putem, de fapt mai putem puțin.