La o lună

Am hotărât ca din când în când să-ți las aici o scrisoare. Poate vei vrea să știi lucruri despre tine când erai bebeluș. Iar eu sunt senilă de pe acum, peste câțiva ani te prinzi tu care va fi situația. 😉

***

Dacă vrei să-ți prezint situația real-obiectivă a primei luni, nu prea o să-ți placă. ? Îți spunem Urlățica, destul de evident de ce. Ai hotărât că ar fi cazul să nu avem o viață prea ușoară în primele săptămâni. Nu prea ai mâncat, am vizitat o mulțime de medici, ne-am distrat cu o scurtă internare. Am făcut un stoc important cu diferite tipuri de lapte praf, iar cântarul a devenit principalul dușman.

Dar asta va trece. Și vor rămâne amintirile frumoase. Îți place apa, ai căpătat numeroase porecle din partea apropiaților, dar mai ales a fratelui tău. Lista e lungă și în fiecare zi mai apare cu o idee, așa că îți voi lăsa separat. Doar să nu uiți că zilele astea ești un ”măr bebelușesc”. Nu întreba, habar nu am ce înseamnă! ?

Nu vezi mare lucru, dar totuși analizezi tot ce se întâmplă în jur, îți place să te plimbăm în brațe, ești haioasă când încerci să plângi, dar nu ești convinsă că ai vreun motiv întemeiat.

Ești simpatică, reușești să faci față cu stoicism activității plină de energie din jurul tău a lui Tudor, care țipă, te trage de mâini și picioare, te pupă, te strânge în brațe. Să-ți spun sincer… nu știu cum reușești!

Reușești să ne amuzi cu ”mișcările” și ”sunetele” pe care le faci și, per total, ai adus multă bucurie în viețile noastre.