Lăsați copiii să se dezvolte în ritmul lor!

Lăsați copiii să se dezvolte în ritmul lor! || Din dorința de a avea copii cât mai buni la toate, părinții fac aproape orice pentru a le insufla urmașilor ideea de competitivitate încă din primele luni de viață. Ceea ce nu au putut sau nu au reușit să facă adulții când erau mici, vor să transpună în imaginea moștenitorilor.

Tenis, pian, pictură, engleză, șah, karate, dezvoltare personală, germană… toate deja fac parte din activitățile curente ale copiilor mai mari de 3 – 4 ani. N-ar fi o problemă atât de mare dacă ar mai rămâne și ceva timp de joacă în programul extrem de încărcat al micuților. Și dacă concurența între ei nu ar deveni o adevărată luptă pentru titlul de ”cel mai bun”.

Dacă cu această tendință deja mă obișnuisem, în ultima perioadă, de când am luat din nou contact cu universul bebelușilor, am descoperit că totul a ajuns la un alt nivel. Discuțiile dintre mămici sunt legate de câte cuvinte știe, de când mănâncă singur, dacă a învățat deja teorema lui Pitagora și dacă știe să își scrie numele în 5 limbi străine.

Nu merge de la 8 – 9 luni? Panică! E clar că nu te-ai ocupat de copil așa cum trebuie.

Nu știe să vorbească la un an? Deja e caz de Protecția Copilului.

Nu știe culorile, să numere până la un an și jumătate? Nu mai ai nicio speranță că părinte.

Cu Pisoiul Atomic am trecut fix prin toate fazele de mai sus. A făcut primii pași pe la un an și 4 luni, a vorbit coerent după 3 ani, a scăpat de pampersi pe la 3 ani și jumătate, iar acum nu recită poezii la comandă. Și nici măcar nu spune cum îl cheamă dacă nu are chef.

Dacă e să mă iau după discuția pe care am auzit-o acum câteva zile în parc, trebuie să fiu mai dură cu asta mică, altfel pierde startul. ?

Două bunici, însoțite de nepoții de vreo 16 – 18 luni, făceau o analiză mai ceva ca la BNR despre ”achizițiile” micuților.

-Încă nu știe să numere corect până la 10!, afirmă afectată una dintre ele.

-Al meu mai uită să zică câte o planetă!, continuă pe un ton aproape amenințător. (WTF!!#@%$^%! Planete??)

-I-am spus că nu o să-i mai dau jucăria !@#$ dacă nu se concentrează, continuă prima bunică.

Recunosc că aici mi s-a rupt filmul. Concentrare la un an și jumătate?!? M-am uitat la cei puști care stăteau cuminți pe o bancă alăturată. Probabil să nu se murdărească.

Înacest timp, juniorul a venit alergând la mine: ”M-am rostogolit pe iarbă și mi-am rupt pantalonii. Ia uite ce verde sunt pe tricou!” ?. Pantalonii au ajuns la gunoi, tricoul in mașina de spălat. Copilul în baie, cu un zâmbet de neprețuit pe chip. Asta e tot ce contează!