Mamă de la 22 de ani. Cum e să cresc cu copiii

Mamă de la 22 de ani. Cum e să cresc cu copiii || Încă din liceu, știam că mi-ar plăcea să am trei copii. Nu aveam o explicație pentru asta, nu îmi făcusem planuri despre când o să-i fac, dar nu cred că luasem în calcul să se întâmple atât de repede.

La 22 de ani și două luni a venit pe lume Pisoiul Atomic. Pe parcursul sarcinii, burta nu a crescut prea mult, așa că de-abia prin luna a șasea a fost evident că nu sunt doar balonată. Șocul a fost major pentru cunoștiințe și prieteni, iar toți, nu neapărat pe față, se întrebau cum o să mă descurc.

A fost alegerea mea. Adică să fim serioși.. toți știm cum apar copiii, deci mi-am asumat. Și a fost bine. De fapt, încă este bine. Creștem împreună, ne prostim împreună, facem tot felul de nebunii, ne mai și certăm. Mai dificil e cu partea serioasă a mămiciției, pentru că nu puține au fost cazurile în care lumea nu prea m-a crezut ”că-s mă-sa”. ?

Mulți m-au întrebat dacă mi-a fost bine să renunț la tot ce face un tânăr de 22 de ani. Răspunsul e destul de simplu, pentru că nu s-a întâmplat asta. Doar s-a redus, dar oricum nu eram vreo petrecăreață. Am găsit mereu timp pentru mine, pentru relația mea, pentru prieteni. Ies în oraș constant, plec în vacanțe cât de des pot, merg la film, mă duc la cumpărături, la coafor sau unde mai am chef. Deci nu pot să zic că am pierdut prea mult.

După ce a apărut în peisaj și Ionuța, mi-am dat seama cât de norocoasă am fost să am un copil la o vârstă atât de ”mică”. Am realizat cât de relaxată am fost atunci, cât de mult a contat că eram tânără. Practic am crescut odată cu el, fără să mă stresez mai mult decât era cazul.

Nici acum nu exagerez prea tare, însă resimt prima experiență. Sunt mai panicată, mi se pare că s-au accentuat anumite temeri și privesc totul mai cerebral. Sper să-mi treacă repede! ?

Pe lângă faptul că lumea încă se întreabă dacă sunt sora lor mai mare, ce mi se pare super tare e ca la 40 de ani, Pisoiul deja va fi major, iar mica urlătoare își va face buletin.

Ah.. și că mă dau pe tobogan cu ei (plural pentru când va crește și domnișoara), mă sui peste tot cu ei la locurile de joacă, mâncăm înghețată și ne prostim. Adică mai copilăresc și eu!