N-am pregătit nimic de Paști și încă trăiesc!

Nu știu cum să vă spun mai frumos de atât, dar nu am făcut nicio pregătire pentru Paști. Nu aruncați cu roșii, nu sunt genul gospodină și nici nu înțeleg haosul care se instalează în preajma sărbătorilor. Nu am nimic cu cele care sunt mai harnice, dar nu mi se pare ok atitudinea dusă la extrem. Voi ați văzut ce nebunie e în oraș?

Nu pot, nu înțeleg și nu mă caracterizează nimic din ceea ce se întâmplă atât înainte de Paști, cât și de Crăciun. N-am făcut mai multă curățenie decât fac de obicei, n-am întors casa cu susul în jos, geamurile sunt aproximativ pline de praf 😀, de dimineață era ordine, acum arată de parcă ar fi trecut un urgan, doar obsesia mea pentru ordine ce își mai face simțită prezența.

Am fost la cumpărături pentru chestiile uzuale, gen iaurt, pâine, fructe și legume. Evident că am regretat amarnic, dar nah.. trebuie să mâncăm și noi ceva. Aglomerație, coșuri pline, cozi kilometrice la casele de marcat, asta ca peste patru zile să vedem la știri clasicele ”mii de oameni au sunat la salvare…”, ”mâncare rămasă și aruncată după masa de Paști… ”, ”românii au cheltuit n milioane de lei pe alimente, ca apoi să le arunce…”. Le știți deja, apar după fiecare sărbătoare!

N-am făcut curat, nu am pregătit nimic de mâncare și nici nu voi face. În schimb am stat câte patru – cinci ore pe zi cu copiii pe afară, ne-am plimbat, ne-am alergat, am fost la biserică, am obosit și ne-am simțit bine. Cu aceste amintiri vor rămâne, nu cu praful șters de pe mobilă sau cu friptura de miel de la masa de prânz.

Câteva zile la bunici, un ou roșu, o felie de cozonac și cât mai multă liniște. Căci despre asta ar trebui să fie vorba. Despre familie, Biserică, timp petrecut împreună, zâmbete și dorința de a fi mai buni.