Despre nașterea într-un spital de stat din România. În 2017!

Despre nașterea într-un spital de stat din România || În 2013 și la începutul lunii iunie am trecut prin experiența câte unei nașteri într-un spital de stat din România. Mai exact la Spitalul Universitar de Urgență Elias, de fiecare dată prin cezariană. Față de acum patru ani situația s-a îmbunătățit, așa că voi povesti impresiile din 2017, din maternitate.

Condiții: Ca aproape în orice spital de stat, situația nu este deloc una fericită când vine vorba despre acest aspect. Clădirea este veche, cu mobilier mai bătrân decât mine, saloane cu paturi înghesuite, toalete pe hol. Punctul în plus poate fi trecut la capitolul curățenie, unde am observat că lucrurile stau mai bine.

Personalul: În comparație cu acum patru ani când am avut impresia că trăiesc un coșmar, de această dată tratamentul primit din partea asistentelor și infirmierelor a fost mult mai omenos, chiar și fără clasicele ”atenții”. Mult mai drăguțe și atente, fără să vorbească urât sau să te trateze cu o atitudine sictirită. Și la terapie intensivă, dar și pe salon. Ori am avut noroc, ori chiar s-au mai schimbat lucrurile.

În cele aproape 18 ore pe care le-am petrecut la terapie intensivă, totul a mers perfect, ceea ce e esențial pentru o persoană care nu-și poate mișca jumătate de corp, iar apoi are parte de niște dureri nu tocmai plăcute. Tratament, calmante, vizite din oră în oră și chiar mai des dacă era nevoie. Nimic de reproșat.

Secția de neonatologie: La Elias nu există varianta de a ține copilul în salon cu tine, fapt care, cel puțin pe mine nu m-a deranjat. Mamele sunt chemate din trei în trei ore pentru a alăpta, excepție făcând intervalul 12 noaptea – 6 dimineața. Nu a dispărut clasica schemă în care bebelușii sunt hrăniți cu lapte praf. Cât despre asistente și dorința lor de a te învăța/ajuta diverse despre îngrijirea micuților și alăptat, e în funcție de tură și de noroc.

***

Programul pentru vizite a rămas același, între 15 și 18, mâncarea… ca de spital :-). În rest, am observat că felul în care se comportă lumea cu tine mai depinde și de medicul care te îngrijește. Posibil să mă înșel, dar totuși cu impresia asta am plecat de acolo.