Povesti

Noaptea, acest punct de cotitură din viața părinților

Mi-a venit ideea acestui articol într-o seară, când vorbeam cu cea mai bună prietenă (are un bebe de aproape șapte luni). Încercam să ne facem planuri, daca ne vedem sau nu a doua zi și ne-am dat seama că totul depinde despre cum va decurge noaptea în ambele părți.

Așa mi-am dat seama că, cel puțin în primii doi – trei ani de viață ai copiilor, pentru părinți, dar mai ales pentru mame (îmi pare rău, acesta este adevărul 😀) aproape totul gravitează în jurul nopții.

Dacă cel mic doarme decent, nu se trezește de 1834553 de ori pentru diferite probleme (a se citi mi-e sete, mi-e foame, mă mănâncă degetul mic de la piciorul drept, fac pipi etc.), ori pentru alăptat, atunci ziua următoare poate fi considerată una reușită. Dacă se întâmplă opusul, vă prindeți voi ce înseamnă. Un fel de catastrofă e pe cale să aibă loc dacă nopțile nedormite/întrerupte devin ceva obișnuit în programul părinților.

Recunosc că eu sunt rea de somn, mai ales dacă sunt trezită în a doua parte a nopții, spre dimineață. Prefer oricând să mă culc mai târziu, dar să fiu lăsată în pace după aceea. Evident că asta nu se mai întâmplă de aproape șase ani. 😆

A început să îmi fie mai ușor (mă mint singură, e ok 😆), dar tot fac urât după o noapte nedormită. Sunt un fel de zombi pe parcursul zilei dacă nu mă odihnesc măcar decent. Asta înseamnă să nu fiu trezită de 1834553 de ori. Dacă cei doi se limitează la maxim trei întreruperi, e ok, supraviețuiesc. În rest, e jale. După cum ar zice Pisoiul, mă zburlesc la toată lumea sau sunt un dragon care scuipă flăcări.

Nu știu dacă se aplică la toată lumea, dar sunt destul de convinsă că sunt mulți părinți a căror dispoziție e în strânsă legătură cu somnul sau nesomnul din timpul nopții.

Tagged , , ,