Opt ani de Tudor

Opt ani de Tudor. Par o veșnicie, deși nu știu exact când a trecut timpul. Cred că majoritatea părinților se gândește la acest lucru, când s-a transformat bebelușul lor într-un copil cu personalitate, cu dorințe, cu frici, dornic să cunoască lumea.

Opt ani de Tudor. Au fost plini de provocări, am crescut împreună, ne-am distrat împreună, am trecut prin diverse etape împreună, ne-am alinatat și ne-am certat împreună. Nu e mereu totul roz, avem zile și zile, nu e copilul perfect, dar nici eu nu sunt mama perfectă. Dar suntem perfecți unul pentru altul. În fine, în familie, dar acum scriu eu. 🙂

Câteodată chiar mă gândesc că nu meritam un băiat așa simpatic și descurcăreț, mă supăr în sinea mea că fac greșeli cu el, dar mă străduiesc să îi fiu alături așa cum știu mai bine.

Opt ani de Tudor. Veseli, energici și pasionali. E deja școlar, s-a adaptat foarte ușor la situația din ultimul an, iar comportamentul lui a reprezentat o lecție pentru noi, adulții. Pune suflet în ceea ce îi place, e cel mai simpatic fotbalist din univers, are visuri mărețe și o sete imensă de a cunoaște cât mai mult lucruri.

E încăpățânat, nu are răbdare, dar are un suflet mare, ușor timid în anumite situații, dar totuși plin de energie și tare amuzant. E un frate mai mare de nădejde, deși sunt zile în care îmi vine să plec în lume. Dar ce să fac? Respir de două ori, mă gândesc la momentele frumoase dintre ei și… un pahar de vin. 😊 O să vină și vremuri mai bune, sper!

Opt ani de Tudor. Sinceri în cel mai real mod. Plini de împliniri. Dar și de momente de teamă. Trăiți cu intensitate. Și care nu se pot compara cu nimic din lumea asta. Sinceri și puri. Așa cum numai un copil poate să fie.