Pisoiul Atomic și Ionuța

În urmă cu patru ani și jumătate, într-o iarnă destul de geroasă, într-o seară de marți a venit pe lume el. Pisoiul Atomic. Așa cum aveam să-l alint după vreo lună și ceva de la naștere. Plângea precum o mâță, iar în materie de energie, era expert.

După cum spune o veche zicală românească, pentru că mi s-a urât cu binele, de curând a apărut și Ionuța. ”Numele” l-a primit în luna a șaptea de sarcină, prin bunăvoința juniorului. Iar de atunci așa a rămas. De fapt, între timp s-a mai ales cu unul, din partea mea. Urlățica! De la sine înțeles de ce! 😀

Au trecut aproape două săptămâni în noua formulă. Situația nu e atât de tragică pe cât mă așteptam, deși noul membru al familiei vociferează la un nivel ridicat, iar nopțile nu sunt prea liniștite. Totuși supraviețuim. Cu greu! ?

Am parte de cooperare și ajutor din partea tuturor, mai ales a Pisoiului care, dacă ar putea, ar vrea să facă orice. De la schimbat și făcut baie până la ținut în brațe și legănat. Când o să mă lase puterile, îmi iau vacanță câteva zile. Trebuie să profit, nu? ?

Va urma!