Prietenia dintre copii, legătura autentică de care ar trebui să ținem cont

Pisoiul are o gașcă faină de prieteni. Sunt vreo 12-15 copii cu vârste între 1 și 9 ani cu care se întâlnește constant atât la grădiniță, cât și în parc. Nu știu cum s-a întâmplat să fie așa, dar s-au strâns atât de mulți prichindei, pentru că sunt minim câte doi frați, ba chiar și patru.

Când se strâng toți, se umple parcul. 😀 Agitația atinge cote maxime, însă haosul este unul organizat. E atât de frumos să-i privești, chiar dacă din 10 în 10 secunde, ori plânge un copil, ori una dintre mămici consolează pe cineva și tot așa. În continuu, există activitate, se aud râsete, veselia e cuvântul de bază, chiar și atunci când se ceartă.

Despre asta voiam să vă povestesc în mod special. Despre autenticitatea și puritatea legăturilor dintre copii. Despre felul în care se supără, iar peste câteva minute sunt din nou cei mai buni prieteni. E nevoie de două persoane pentru a se isca un scandal, așa că atunci când sunt minim 5-7, succesul este garantat în acest sens.

Fie că este vorba despre o trotinetă, împărțitul unei jucării, cine a sărit mai mult sau orice altă activitate de acest fel, întotdeauna unul (sau mai mulți) se supără. Și dacă vă gândiți că pe parcursul verii stăteam afară cel puțin șase ore (în două ture), au fost numeroase incidente.

Copiii nu sunt constrânși de răutăți, știu să ierte fără să poarte ranchiună, prețuiesc așa cum trebuie prietenia. Evident că se laudă cu jucăriile noi, se ceartă și din motive puerile, dar la final lasă deoparte orice supărare și își continuă joaca, fără resentimente.

Mi se pare minunat felul în care relaționează, în care își rezolvă conflictele și mă gândesc cât de bine ne-ar fi și nouă, adulților, dacă nu am mai fi atât de înverșunați și am privi lucrurile cu mai multă calmitate. Ar fi frumos dacă am învăța mai multe de la copiii noștri, dacă am ne-am concentra energia spre ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi.