Primul an la grădiniță

Primul an la grădiniță || S-a terminat cu bine! Deși părea că nu o să mai ajungem la acest punct.

A fost frumos, peste așteptările pe care mi le făcusem la începutul anului. Am plecat de la premisa că Pisoiul are nevoie să intre în contact cu alți copii, să socializeze, să-și formeze o rutină. Așa am hotărât că ar fi ok să meargă la grădiniță, la program scurt.

Am ales o locație cât mai apropiată de casă, mai ales că, dacă nu-mi convenea ce se întâmpla acolo sau nu se acomoda, nu aveam vreo problemă să-l retrag.

Totul s-a dovedit a fi mai bine decât speram. O grupă cu 10-13 copii, o educatoare blândă și înțelegătoare, atmosferă relaxată. S-a distrat, a învățat lucruri noi, și-a făcut prieteni noi, a mers în excursii. A și răcit. Des, dar mă așteptam.

Ce doream să vă spun de fapt. Aveți încredere în copiii voștrii și în semnele pe care le transmit. Mereu vă veți  da seama dacă le este bine sau nu într-o ipostază nouă, așa cum e mersul la grădiniță.