Revedere după o săptămână: ”Ionuța e doar a mea!”

Revedere după o săptămână: ”Ionuța e doar a mea!” || În ultimele două săptămâni, Pisoiul a stat la bunici, iar noi l-am vizitat în fiecare week-end. Din motive medicale și de organizare, juniorul s-a distrat cum și-a dorit, având parte de o serie de activități care l-au făcut să treacă mai ușor peste absența noastră. Cred că nouă ne-a fost mai dor de el.

Și s-a făcut vineri seară. Și am ajuns la el. Ne-a așteptat nerăbdător. Întâi să vadă dacă i-am adus un tractor (are niște priorități bine definite ? ), apoi și-a îndreptat atenția spre Ionuța. Pe care a vrut să o ia în brațe, să o pupe, să o plimbe cu căruciorul.

I-a atras atenția străbunicii că ”Ionuța e doar a mea”, atunci când săraca femeie a încercat să facă o glumă. Aproape că a și început să plângă de oftică, apoi a revenit asupra ”jucăriei”.

Când a venit momentul de schimbat/mâncat/culcat, mândra a început să plângă, situație în care Pisoiul a reușit să mă impresioneze încă o dată. ”Mă duc să iau o carte, să-i citesc”.

S-a întors cu un scaun și o cărticică, s-a așezat lângă pat și a început să-i ”citească”. În traducere liberă.. să inventeze o poveste pe baza imaginilor pe care le vedea. ”Ionuța, hai nu mai plânge!”. ♥️

Mi-a crescut inima de vreo două ori, m-am întrebat din nou cum de am norocul de un copil așa de înțelegător și empatic când vine vorba de sora lui mai mică și ne-am continuat seara în liniște. Una aproximativă dacă e să mă gândesc la concertul micuței.