Șapte ani

Planificasem să încep anul cu un alt articol, dar copiii au fost foarte darnici și mi-au oferit o viroză de toată frumusețea, cum demult nu o mai pățisem. Am fost fericită că am reușit să supraviețuiesc acestor zile, despre deschis laptopul nici nu s-a pus problema. Acum mă gândesc că poate a fost un semn, să scriu prima dată despre el. Cel care astăzi împlinește șapte ani.

Nu știu când a trecut atât timp, de fapt nu îmi vine să cred cât de mare a crescut. E deja la școală, are prieteni, își face planuri despre viitor, are visuri, pasiuni, discutăm despre tot felul de probleme, practic e ca un om mare într-un corp de vreo 122 cm.

E încăpățânat, vulcanic, ne certăm cam de 1235 de ori pe zi, dar la final ne liniștim în brațe. Singura problemă ar fi că deja a devenit o provocare să îl mai ridic. În curând cred că o să mă care el pe mine. 😀 E haios, vorbește (exagerat) de mult, sunt zile în care nu îmi aud gândurile, dar seara suntem mereu împreună.

De câteva luni îi place fotbalul. Să se uite, dar și să joace. Talentul e discutabil, dar ambiția e foarte mare. Motiv pentru care merge de trei ori pe săptămână la antrenament, în casă avem vreo șase mingi, peste tot este vorba de fotbal, iar el și spune Tudor Portărescu.

Este un frate mai mare iubitor, chiar dacă discuțiile dintre ei sunt la ordinea zilei. Mai ales de când vor să se joace amândoi cu aceeași jucărie, exact în același moment. Cunoașteți scenariul, da? Ce-i drept, ar fi fost ciudat să fie prea multă liniște în casă. 😀 Totuși, e protector, îi spune povești, o ajută la diverse activități, iar ea îl venerează. Sunt convinsă că în următorii ani, lucrurile vor fi ok cu relația lor.

El m-a învățat ce înseamnă dragostea necondiționată, cu el am trăit primele sentimente de teamă atunci când era bolnav, am râs și am plâns de fericire, m-am distrat și m-am enervat. Am crescut și ne-am maturizat împreună. Ești primul meu copil, pentru tine am avut emoții prima dată în viață, iar asta nu se va schimba niciodată.

Mă accepți așa cum sunt, chiar dacă sunt momente în care nu sunt mândră de mine, de stările mele. Ai fost mereu înțelegător când au fost probleme cu Ioana și am stat în spital. Ești răbdător și, oricâți ani vor trece, rămâi blondul meu frumos, cel care m-a făcut mamă.