Draga Pisoiule

Șase ani în care am crescut împreună

De-abia împlinisem 22 de ani. Nici nu știam prea bine cu ce se mănâncă viața, d-apoi ce înseamnă să cresc un copil. A fost o decizie asumată, dar tot eram necoaptă.

La 22:05 urla lângă mine, i-am simțit răsuflarea pentru prima dată. Era atât de mare încât m-a cam speriat, dar pentru mine încă existau niște probleme legate de operație, așa că nu am înțeles prea multe.

De atunci au trecut șase ani, între timp a mai apărut o maimuțică, dar el rămâne primul. Cel cu care am crescut, cel care m-a învățat ce înseamnă dragostea pură, cel care m-a făcut să trăiesc cele mai intense sentimente, pentru care am plâns și am râs cu patos, care mi-a arătat o altă latură a vieții.

Primul ”mama”, primii pași, primul zâmbet, prima zi la grădiniță, prima răceală (nu râdeți, cred că toți ați avut un nod în gât la prima experiență de acest fel), toate au fost atât de intense, atât de emoționante.

Nu știu când au trecut șase ani. Deja e aproape cât mine de înalt, am nevoie de o macară să-l mai ridic în brațe (nu vă speriați, arată normal, dar eu sunt prea mică), iar la toamnă merge la școală. Aici voiam să introduc niște cuvinte urâte, vă prindeți voi, trebuie să fiu decentă! 😅 Trăiește din plin perioada de preadolescență de la șase ani. Mie așa îmi place să-i zic, sună mai interesant.

Ne certăm și ne pupăm de vreo 343564 de ori pe zi, mai facem și karate din când în când, în rest toate bune și frumoase! Doar nu credeți că o să povestesc despre cele 32453465 de certuri dintr-o zi! 🤣 Nimeni nu e perfect!

Are o personalitate puternică, vorbește cam tare, când îl pun să zâmbească la poze parcă urmează să aresteze cel mai mare infractor, îi plac mașinile din Cars la fel de mult ca acum trei ani, are o gașcă faină de prieteni, se amuză, e un copil vesel și deștept. Doar e al meu!

De-abia aștept să văd ce aventuri urmează de acum înainte alături el și cum o să creștem împreună.

Tagged , , ,