Scrisoare către persoanele ”binevoitoare”

Fie că este vorba despre timpul petrecut în parc, drumul către grădiniță, o călătorie cu tramvaiul sau o plimbare prin cartier, aproape întotdeauna se găsește câte un “bunvoitor”, pregătit să ofere un sfat sau, mai rău, să acționeze. Și atunci când am norocul să ratați o astfel de oportunitate, sunt martoră a unei interacțiuni de gen.

Ideea e că nu prea am răbdare, de aceea am început să fiu neplăcută cu cei care se bagă cu picioarele în viața mea. Ce vreau să spun:

  • Nimeni nu fură pe nimeni. Nimeni nu ia pe nimeni acasă. Niciun polițist nu ia copiii. M-am răstit la două doamne care s-au apucat să-i zică Pisoiului că vin polițiștii să-l ia dacă mai plânge. Cum poți să spui așa ceva unui copil, când el ar trebui să aibă încredere și să se apeleze la ei când are probleme?
  • Niciun copil nu e urat când se plânge / este nervos / este supărat / nu vrea să vorbească. Este starea lui de moment, așa știe să-și exprime frustrările, e tot ființă umană. Voi sunteți simpatici atunci când aveți o problemă? V-ar plăcea să vă spună cineva cât de rău arătați atunci când nu sunteți în cea mai bună formă?
  • “Ia să îți dau eu nana ție!” Și alte derivate. Niciun necunoscut, de fapt nimeni nu are dreptul să zică așa ceva unui copil. Nu cred că este cazul explicațiilor suplimentare.
  • “Vai, nu îmi spui cum te cheamă / câți ani ai / ce număr porți la picior ??”. Nu îți va răspunde dacă nu are chef. Nu-ți spune nimic! Așa l-am învățat. Nici eu nu sunt stare să vorbesc la comandă, iar un copil cu atât mai mult, mai ales dacă e vorba de un necunoscut.
  • E problema mea și a părinților cum își îmbracă copiii. Dacă îl vedeți în tricou sau cu trei geci pe el, înseamnă că așa e bine. E alegerea mea și a copilui. Nu trebuie să fie nicio căciulă în plus (nu, nu-l ia curentul 😂 ), nici vreo bluză în minus. 
  • Ar fi frumos să întrebați înainte de a oferi ceva de mâncare. Dacă vreau să-i dau o tonă de ciocolată, îi dau eu și atât. Sau măcar cu acordul meu.

Altfel, să fiți bine și sănătoși. Și să-l lăsăm în pace mamele / bonele / bunicile atunci când observați “probleme” de genul asta. Chiar nu mai au răbdare și pentru replici și sfaturi nedorite. Asta nu vă împiedică să acționați atunci când există o situație gravă, un abuz.