Se poate renunța la dulciuri și la cinci ani!

În ianuarie, Pisoiul a împlinit cinci ani. A început să mânânce dulciuri din comerț de pe la trei ani, însă fără exagerări și cu atenție la ceea ce a primit. Nu făcea excese, dar spre sfârșitul anului trecut reușea cu un talent deosebit să-și adjudece câte ”ceva bun” de la toată lumea cu care se întâlnea.

Într-o zi am hotărât să spun stop la orice înseamnă dulciuri din comerț. Asta s-a întâmplat de aproape o lună, timp în care Pisoiul nu a mai gustat nimic de la magazin, cu excepția unei eugenii pe care a primit-o la biserică. În rest, nimic!

Când mi-am propus să iau această decizie drastică, recunosc că nu prea eram încrezătoare în ceea ce urma să se întâmple. Mister e destul de încăpățânat, eu nu stau prea bine cu nervii în perioada asta, deci totul se putea transforma într-un dezastru. Și totuși…!

A fost mult mai bine decât am sperat. Și încă o dată mi s-a confirmat ideea că trebuie să avem încredere în copiii noștri. De când i-am explicat ce vreau să fac, de ce nu mai are voie să mănânce dulciuri de la magazin, Pisoiul a fost foarte receptiv la idee. A mai cerut de câteva ori să-i cumpăr câte ceva, dar i-am repetat ce pact am făcut împreună și a înțeles, iar acum vizitele în supermarketuri s-au transformat în ”dacă vrei să-mi iei ceva care nu e dulce”. Evident că nici noi nu am mai mâncat de față cu el, de fapt și eu încerc să renunț de tot la zahăr. Și sunt pe drumul cel bun!

Pentru a înlocui dulcele din comerț, am suplimentat cantitatea de fructe din casă și am pregătit tot felul de gustări gustoase și ușor de gătit precum clătite americane, brioșe cu banane, pandișpan cu mere (toate fără zahar), plus alte dulciuri făcute în casă de bunici, bonă și alte persoane de încredere.

Pisoiul pare încântat cu acest experiment pe care vreau să-l împlementez ca regulă generală și de lungă durată. Cel mai mult mă bucură că întreabă dacă are voie când mai vede ceva dulce (s-a întâmplat în vizite), iar asta e o mare realizare!