Spitalul clinic de copii Dr. Victor Gomoiu: condițiile de internare din noua clădire

După Marie Curie, Grigore Alexandrescu și Victor Gomoiu (clădirea veche) a venit rândul să vă povestesc și despre condițiile din noua clădire în care a fost mutat spitalul clinic pentru copii Dr. Victor Gomoiu. Am fost internată cu Ionuța timp de cinci zile la Pediatrie 2, secția gastroenterologie pentru continuarea investigațiilor.

Așa cum s-a întâmplat și prima dată am stat într-o rezervă cu plată (200 de lei/noapte), însă am văzut și cum arată saloanele și care sunt condițiie, în general. Spitalul arată foarte bine, încă se simte aerul de nou, în mare e de bine. Sper să și dureze.

Din câte am observat în saloane sunt câte 3 sau 4 paturi, baie proprie, TV, mobilier nou, frigidere la comun în sala de mese. Îmi este neclar de ce nu s-a putut implementa un nou sistem, așa că însoțitorii sunt nevoiți să doarmă cu copiii în pat. Un minus pe care l-am observat la vremea respectivă este că sistemul de climatizare este acționat la nivelul întregii clădiri, așa că era mereu cam frig. S-au făcut destule plângeri în acest sens, între timp poate s-a rezolvat ceva. Ce nu am mai înţeles este motivul pentru care nu ai voie să deschizi geamurile. Bănuiesc că are legătură cu climatizarea, dar oricum.. ciudat.

Rezerva dispune de un pat pentru copii și unul pentru însoțitor, o baie spațioasă, frigider, TV și mobilier. Totul e nou, bine întreținut pentru moment.

Igiena și curățenia: Atât în rezervă, cât și în saloane se face curat în fiecare dimineață, apoi ori de câte ori este nevoie. A fost pentru prima dată când am văzut venind infirmierele de bună voie pentru a verifica sau a întreba dacă este nevoie să șteargă sau să spele pe jos. Și nu, nici nu și-au dat ochii peste cap, nici nu au vorbit urât, ba din contră!

Mâncarea pentru însoțitori: În clădirea veche, primeam mâncarea în cameră. Acum regulile s-au schimbat, toţi mănâncă în sala de mese. Ceea ce mi se pare foarte ok şi civilizat. Calitatea ok, cantitatea la fel, un minus la lipsa de condimente. TSe pregătea la comun cu cea a internaților, deci am înțeles raționamentul și am cerut sare și piper de acasă.

Asistente și infirmiere: Experienţa a fost la fel de ok ca data trecută. Au fost atât de drăguțe și s-au comportat atât de profesionist, încât normalul mi s-a părut ciudat. M-am obișnuit greu să le văd că zâmbesc, vorbesc frumos, nu țipă, nu te fac să te simți mai rău decât oricum ești. Nu s-a pus problema faimoaselor bacnote, le-am oferit la sfârșit o cutie de bomboane cu cea mai mare plăcere.

Program de vizită: În timpul săptămânii, între 17 și 19, iar în week-end parcă 13 – 17. Se putea intra în saloane/rezerve, îmbrăcat corespunzător cu halat și protecții pentru încălțăminte, cu comportamentul adecvat locului.

P.S. Poza principală nu este din spital, însă asemănările sunt mari! 🙂