Sunt obsedată de ordine și asta mă obosește!

Cei care mă cunosc știu cât de grav este cazul. Atunci când mergeam la muncă, metoda mea de relaxare era să fac ordine pe birouri. Toată lumea îmi mulțumea și se întreba cam cât sunt de nebună! 😀

Înainte de copii, lucrurile erau mai simple. Făceam ordine în dulapuri aproape săptămânal, curățenie de câte ori simțeam nevoia, la orice oră nederanjantă pentru vecini. Practic eram liberă să-mi manifest obsesia fără prea multe probleme.

După copii, situația s-a schimbat dramatic. Mai ales după ce a apărut al doilea. Iar dacă mă gândesc că tatăl lor e la fel “de ordona”, se poate spune că sunt trei.

Nu mă simt bine dacă e dezordine în casă. Și evident  că oricât de mult mă străduiesc să aranjez totul zilnic, nu prea se vede. Nu-mi plac jucăriile împrăștiate, hainele care nu sunt puse la locul lor, vasele nespălate, iar lista poate continua.

Consum multă energie cu aceste activități, iar în serile în care le las baltă, nu mă pot odihni cum trebuie. Deci nu e bine nici așa! ☺ Și oricum tot nu e ordine și curățenie așa cum mi-aș dori.

Să nu vă gândiți că totul lucește în casă sau mai știu eu ce de genul ăsta, dar măcar hainele sunt aranjate la linie, iar jucăriile sunt puse pe categorii. Iar majoritatea lucrurilor sunt la locul lor. În rest… sper sa aparã un zeu al prafului și un aparat pentru curățenie automată, iar până atunci mă mulțumesc cu ce pot face pe cont propriu.

Da, știu teoria! Liniștea și odihna sunt mai importante, timpul petrecut cu copiii e de neprețuit, nu se întâmplă nicio tragedie dacă o șosetă e aruncată pe hol. Dar efectiv nu pot. Nu pot continua ziua dacă știu că nu e ordine. Măcar un minimum posibil. Fac ce fac și tot ajung cu gândul la asta. Așa că prefer să rezolv din timp sau atunci când observ ceva care mă deranjează.

Deci da, sunt obsedată de ordine și asta mă obosește! 😀