”Tati, tu nu faci nimic?”. Câteva minute dintr-o zi obișnuită cu Pisoiul

Se anunța o seară liniștită în familie. Pisoiul a primit o parcare de jucărie și aștepta ca tatăl lui să o asambleze. Până a decis că e momentul să schimbe puțin atmosfera din cameră.

Cum i s-a părut că e prea liniște, juniorul a concluzionat că e de datoria lui să schimbe ceva. Ceea ce a urmat, ar putea fi demn de #rezistăm. ? Eu, taică-su și Ionuța.Tati, ce faci?

-Tati, ce faci? (în timp ce ”victima” monta parcarea)

-Tati, uite aici o piesă de la parcare. Pot să o pun eu? (nu, nu a mai așteptat răspuns și s-a apucat de treabă)

Încă vreo cinci minute dialogul a fost același. Adică monologul, de fapt. Pentru că nu a existat timp de vreo încercare de răspuns între întrebări. Până a venit punctul culminant al momentului.

-Tati, mereu nu faci nimic! (încă se chinuia să monteze parcarea)

Și nu s-a oprit aici! ?

-Tati, ce faci?

-Tati, nu faci nimic? (!!??#%^&$ moment în care am izbucnit în ras. Și da, taică-su încă se chinuia cu parcarea)

Moment în care s-a plictisit. Adică parcarea era gata, iar el nu avea chef de joacă, ci…

-Tati, nu mai mergem să petrecem?

Ce a urmat… încă o oră de spectacol cu un ”recital” de întrebări combinat cu numeroase curse de mașini, totul culminând cu: ”Și, noi când ne mai jucăm?”, pe la 11 noaptea.

Și da, acest scenariu se întâmplă cam de 4-5 ori pe săptămână. ? Voi reveni!

P.S. Montarea parcării ar fi durat cam 10 minute în condiții normale. Așa s-a transformat într-o problemă de inginerie! ?