Un an

Un an! A trecut de când așteptam pe holurile maternității să te cunosc. Am ajuns la 7 dimineața, dar de-abia după 11 ne-am văzut pentru câteva clipe, apoi a doua zi.

Era o zi de duminică, tare călduroasă. Cât am mai tremurat. Dinainte să intru în sala de operații. Nu-mi aduc aminte când m-am oprit.

Erai atât de mică. Și încă ești. Puțini ar crede că deja ai un an. Un an de când ești alături de noi. De când ne luminezi viața.

Ești tare curajoasă, ai trecut prin multe până acum și mai urmează niște hopuri, dar despre asta vom vorbi altă dată.

Zâmbești atât de mult. Doamne, cât mai zâmbești! Dar doar apropiaților. E amuzant cum te transformi într-o clipă. Reușești să intimidezi lumea pe stradă cu seriozitatea ta. Ei nu știu cât de haioasă ești! Contează că știm noi!

Îl iubești pe Tudor, iar el e capabil să facă orice pentru tine. Chiar și când se “supără” că ataci colecția Lego, tot cu dragoste o face. Îl sorbi din priviri, îi urmărești fiecare mișcare, ești atentă la tot ce face. Va fi interesant când vei fi 100% pe picioarele tale! Posibil să vă “iubiți” mai puțin. Dumnezeu să mă ajute atunci! 😀

Nu mergi încă singură, nu reciți din Eminescu, nici integrale nu rezolvi. Ai doar trei dinți, ochi migdalați și păr ondulat. Ți se mai spune Zulufel! Ești 68 de cm de perfecțiune. A noastră!