Uniforma la școală: da sau nu?

În acest an, Pisoiul va începe clasa pregătitoare, așa că am fost nevoită să mă intereseze subiecte noi, unul dintre acestea fiind ținută pentru școală.

L-am înscris la unitatea de învățământ la care suntem arondați, foarte aproape de casă, distanță fiind unul dintre cele mai importante criterii. Sunt sigură că va învăța și dacă nu are un renume mondial.

În teorie uniforma este obligatorie, fiind compusă din pantalon închis, bluză albă/iuni și o vestă a școlii. În practică, după câteva săptămâni e important să fie vesta în ghiozdan pentru urgențe, în rest, mai pe libertate.

În condițiile date, eu am ales varianta în care Pisoiul va purta uniforma, adică modelul despre care am scris mai sus. De ce? Sunt cel puțin două motive care mi se par mai mult decât pertinente, la care v-aș ruga și pe voi să meditați.

Egalitatea. Există atât de multe capitole la care copiii nu sunt la fel și apar probleme. Mi se pare decent ca măcar atunci când vine vorba de îmbrăcăminte să nu apară frustrări. Cei mici văd și simt imediat diferențele, de aici ajung să se arate cu degetul, să se râdă că nu are nu știu ce bluză și tot așa. Ca să vă spun direct, se numește discriminare. Pentru niște cârpe.

Ideea de respect. Voi vă duceți la muncă îmbrăcați ca la circ dacă totuși există niște reguli? Cred că nu. Și mai cred că supraviețuiți și nici nu a căzut cerul peste voi. Așa e și cu cei mici. Vor fi bine și vor înțelege niște idei dacă le și explicați. Mi se pare chiar normal să facă diferența între școală și timpul liber, ce au voie să facă sau nu, cum e indicat să se comporte etc.

Și nu, nu îmi povestiți despre cum îi uniformizăm și le îngrădim creativitatea. Nu aici se pierde, sunt ferm convinsă de asta.

Am fost împreună cu Pisoiul să își aleagă din haine, am scăpat ușor și ca timp, și ca bani pentru că știam clar ce am de cumpărat. A priceput cam care e ideea, ba chiar a stabilit că în prima zi poartă papion. Că e sărbătoare! 😄